CU ŞI DESPRE SCRIITORII (NE)CANONICI - Efectul de lectură/efectul de teatru la Vasile Alecsandri

I am speaking here about a very interesting and educational activity made by our class, of course, encouraged by our form master and which had as purpose the promotion of the culture and education. We went to some theatre plays and we had a meeting with an important actor, Petrica Ciubotaru and a very known stage director called Ovidiu Lazar. Both of the activities had an important role in our education and amplified our points of view.

Clasa noastră, la iniţiativa doamnei diriginte, a participat la o serie de activităţi culturale, care au ca scop promovarea culturii şi a educaţiei în rândul tinerilor, începând desigur chiar cu colectivul clasei noastre.
Astfel, ne-am delectat cu două excelente piese de teatru, care mi-au rămas în minte şi mi-au provocat o plăcută impresie. Acestea au fost ,,Dragostea'' de Mircea Cărtărescu, pusă în scenă la Teatrul Naţional de nişte tineri actori foarte pasionaţi de ceea ce întreprind, şi ,,Chiriţa şi ceilalţi'' de Vasile Alecsandri, jucată la Casa Vasile Pogor, avându-l ca actor pe Petrică Ciubotaru şi ca regizor pe Ovidiu Lazăr.

Cea asupra căreia voi insista este ,,Chiriţa şi ceilalţi", jucată într-un mod cu totul original de către talentatul actor Petrică Ciubotaru. Această piesă de teatru a putut fi pusă în valoare cu ajutorul intervenţiilor cu adevărat inspirate venite din partea regizorului Ovidiu Lazăr. Acesta a reuşit să aducă în prim plan actualitatea unei astfel de piese aducând mici modificări elementelor paratextuale, cum ar fi decorul, vestimentaţia sau limbajul. Aceste intervenţii au fost binevenite, aducând un plus de realism întregii piese şi ajutând spectatorul să pătrundă cu o mai mare facilitate în universul atât de complex al operei lui Alecsandri.

Toate personajele care au animat scena au fost de fapt jucate de unul şi acelaşi actor : magnificul Petrică Ciubotaru, care a fost, rând pe rând, Chiriţa, Sandu Napoilă, Barbu Lăutaru, Clevetici ultra-demagogul. Desigur asta a însemnat un considerabil efort din partea interpretului şi necesitatea travestiului, fapt care a contribuit la comicul de situaţie, arătând în acelaşi timp valoarea de necontestat a celui care este Petrică Ciubotaru. În plus, folosind un singur actor, regizorul Ovidiu Lazăr a asigurat un liant între aceste personaje aparent diferite, dar aparţinând aceleiaşi epoci şi întruchipând acelaşi tip de moravuri care caracterizau acea perioadă.

După terminarea punerii în scenă a piesei i-am invitat pe cei doi, Petrică Ciubotaru şi Ovidiu Lazăr la un ,,pahar de vorbă". Întrebările au venit atât din partea elevilor cât si din partea profesorilor prezenţi, abordând teme diverse, cum ar fi valabilitatea operelor de acest gen la momentul actual sau necesitatea punerii în scenă a operelor dramatice. Dialogul a fost unul deosebit de relaxat şi constructiv pentru noi, elevii, care am avut parte astfel de o experienţă inedită, fiind puşi în situaţia unor jurnalişti la primul lor interviu, sa zicem.

Astfel, am avut parte de un moment marcant alături de personalităţi marcante ale culturii ieşene.